Articole recenteUltimele articole
Parfum cu miros de...consiliere Ep.32
Director adjunct
Director adjunct Prof. Mărgărit Otilia-Luminița
Declaratie de avere 2020
Declaratie de interese 2020
-----------------
Arhive
Prof. Patra Cristina
Parfum cu miros de...consiliere Ep.31
Parfum cu miros de...consiliere Ep.30
Parfum cu miros de...consiliere Ep.30
Bună ziua, dragi părinți!
Iată că în scurt timp se va da startul examenului de Evaluare Națională și sunt sigură că aveți emoții mai mari decât elevii! M-am gândit așadar, să vin cu idei, sugestii cu ajutorul cărora să vă gestionați propriile emoții și, mai ales, să le puteți fi un real sprijin copiilor. Este primul examen cu însemnătate majoră din viața lor, este un pas de trecere în altă etapă. Acest lucru poate avea diferite reacții în rândul copiilor: cei mai mulți încep să resimtă o stare accentuată de neliniște și teamă. Apar gândurile negative, emoții puternice pe care ei le somatizează prin dureri de burtă, de cap, stări de greață, etc. De asemenea, cei mai mulți intră într-un blocaj mental și au impresia că nu mai știu nimic, că nu se vor descurca, aspecte ce se datorează incapacității de a se mai concentra la ceea ce au de făcut.
Așadar, ce fac eu, în calitate de părinte, să îmi ajut copilul să depășească starea de anxietate înainte de examen?
1. Vorbiți cu el despre temerile și îngrijorările pe care le are și încercați să înțelegeți stările prin care trece;
2. Explicați-i copilului dumneavoastră că anxietatea, mai ales înaintea examenului, este normală! Acest lucru îl va face să nu se simtă exclus și singur. Astfel, vor dispărea emoțiile și gândurile negative;
3. Ajuați copilul să recunoască stările de teamă și să le descrie! (Ce simți acum? Ce crezi că ai putea face să te simți mai bine?)
4. Încercați să nu puneți presiune suplimentară pe copilul dumneavoastră! Această presiune este un factor de stres în plus!
5. Înlocuiți formulările de genul: “Nu ai învățat nimic” cu “Vrei să te ajut să repetăm?”
6. Nu vă proiectați propriile obiective neatinse pe copii! Ei sunt persoane unice și vor avea propriile obiective și experiențe!
7. Fiți alături de el! Atitudinea dumneavoastră și modul în care vă gestionați emoțiile și trăirile vor fi modele pentru el!
8. Explicați-i că pentru orice problemă există soluții și că depinde de el să le identifice!
9. Evitați să dați proporții catastrofale unui lucru sau activități, etc. De acord, examenul este foarte important pentru ei, însă nu e sfârșitul lumii dacă nu va lua 10!
10. Ajutați-l să își facă un program realist pe care să îl poată respecta și fiți disponibili atunci când vă solicită ajutorul!
Nu uitați: cel mai important este să avem copii sănătoși fizic și psihic, restul se rezolvă cu răbdare și dorința de a face lucrurile bine!
Cu drag,
Profesor psiholog scolar,Rosca Lavinia
Parfum cu miros de...consiliere Ep.29
Parfum cu miros de...consiliere Ep.29
Buna ziua,tuturor!
Voi aborda saptamana aceasta un subiect sensibil,dar din pacate prezent in multe familii din tara noastra si anume, relatiile toxice intre parinti.
De ce acceptam si mai ales, toleram un sot abuziv? Ce efect are o relatie toxica asupra copiilor?
Foarte multe sotii accepta un sot violent,abuziv verbal,emotional sau fizic pentru binele copiilor.Este bine oare?Ii este bine unui copil sa traiasca intr-un mediu incarcat cu certuri,violente si abuz? Cu siguranta,nu. Nu doar ca acest mediu toxic le va face rau copiilor,dar ii va si invata ca asa ceva este normal si le va afecta starea emotionala pe termen lung.Tatii care isi abuzeaza copiii au, in general, un lucru comun:furia.Gasesc motive de furie si o varsa asupra membrilor familiei:sotie,copii,etc.In felul acesta au sentimentul ca ei detin controlul si nimeni nu le poate judeca actiunile,comportamentul de frica.Un copil abuzat de propriul tata va fi in permanenta in stare de alerta,anxios, se va simti bun de nimic,va considera ca nu merita sa fie iubit si protejat.Este copilul care va obtine note mici, va abandona studiile si,foarte probabil, va comite infractiuni,care nu isi va putea indeplini obiectivele si care va considera ca toti oamenii sunt rai...Cum protejam copiii in astfel de situatii?
Viitorii adulti vor avea permanent trecutul ca un reper si nu il vor putea schimba,pot doar sa il accepte si sa schimbe ceva pe viitor,daca vor cere ajutor specializat.
Iata cateva sugestii pentru a evita sau a iesi din relatiile toxice:
- Stati de vorba cu partenerul/partenera de viata si decideti daca veti continua sau nu relatia;
- O relatie toxica nu va face bine copiilor! Daca nu va puteti schimba comportamentul,daca nu veti cere ajutor pentru va repara relatia,este mai bine pentru toti sa o incheiati;
- Nu acceptati o palma, cu siguranta va urma si alta si veti ajunge sa credeti ca o meritati;
- Cand acceptati un partener abuziv,veti incuraja involuntar copiii sa accepte la randul lor in viitor, un partener abuziv;
- Copiii se vor dezvolta emotional mai bine doar cu un parinte,decat cu doi parinti care se cearta si/sau au un comportament violent asupra lor;
- Nu ezitati sa cereti ajutor! De obicei, partenerii abuzivi sunt manipulatori, va vor convinge ca nu veti putea face nimic fara ei si chiar va vor ameninta.Este o solutie foarte des intalnita si are efecte majore asupra vietii copiilor si asupra dumneavoastra;
- Copiii nu ne apartin,ei doar sunt in grija si responsabilitatea noastra! Este necesar sa le aratam iubire neconditionata si sa incetam a mai exercita orice forma de control asupra comportamentului acestora;
- Iubiti-va copiii si atunci cand nu fac ceea ce va doriti,ei sunt unici!
- Pentru majoritatea copiilor, relatiile toxice sau abuzuri reprezinta o sursa de stres, tristete si confuzie.Alegeti,ca macar de dragul copiilor,sa va transformati relatia toxica si conflictuala intr-una sanatoasa,ori sa ii puneti capat!
Fiecare copil merita sa fie iubit,protejat crescut si educat intr-un mediu sanatos!
Sa va fie cu folos!
Profesor consilier scolar, Rosca Lavinia
Parfum cu miros de...consiliere Ep.28
Buna seara,tuturor!
Gandindu-ma la ce subiect sa abordez saptamana aceasta mi-am dat seama ca avem tendinta sa punem toata responsabilitatea cresterii si educarii copiilor pe umerii mamelor!
Dar copiii au deopotriva si tata!Asadar, ce rol au sau ar trebui sa aiba tatal in educarea copiilor?
Tatal are, un rol bine definit in dezvoltarea armonioasa emotionala si fizica a copilului.Daca tatal se va implica in viata copiilor, sansele ca acestia sa devina independenti si sa aiba succes in viata cresc considerabil.
Atat mamele,cat si tatii interactioneaza fizic cu copiii lor,dar tatii o fac intr-un mod diferit.Mamele sunt cele care in general au responsabilitatea sa ii ingrijeasca,pe cand tatii tind sa se joace cu copiii.Mamele sunt cele care isi cocolosesc copiii,pe cand tatii prefera sa se joace zgomotos cu copiii.Jocul are un rol esential in educarea copiilor pentru ca orice joc presupune reguli.Mamele prefera sa vorbeasca folosind un limbaj specific copiilor,pe cand tatii nu isi modifica forma de comunicare. Modul de comunicare al mamelor faciliteaza comunicarea imediata,iar felul in care comunica tatii incurajeaza copiii sa isi extina vocabularul si abilitatile lingvistice,ceea ce le va asigura succesul academic din viitor. Stilul de comunicare al tatilor este mai sumar, direct si la subiect.
Iata cateva sugestii adresate parintilor pentru o crestere si o dezvoltare armonioasa a copiilor:
- Stabiliti clar ce responsabilitati are fiecare in cadrul familiei.
- Faceti o lista de reguli pe care le negociati impreuna si asigurati-va ca le respectati.
- Vorbiti cu copiii dumneavoastra! Nu doar mamele trebuie sa comunice cu copiii,ci si tatii!
- Jocul este important, gasiti-va timp sa imaginati creati jocuri! Tatii prefera de obicei jocurile cu miza care incurajeaza concurenta!
- Aratati-le copiilor ca ii iubiti,ei au nevoie sa vada si sa stie asta!
- Invatati copiii cum sa se comporte prin propriul exemplu.
- Incurajati copiii sa devina independenti si sa ia propriile decizii.
- Fiti sinceri cu copiii si asumati-va greselile pe care le faceti!
Pentru ca un copil sa creasca frumos are nevoie ca mama si tata sa il indrume in egala masura!
Sa va fie cu folos!
Profesor consilier scolar, Rosca Lavinia
Parfum cu miros de...consiliere Ep.27
Buna seara,drag parinti!
Cat sunt mici copiii,parintii sunt precum o umbra permanent pe urmele lor,asigurandu-se ca sunt in siguranta si ca au cele necesare.Cand este mic, copilul are nevoie de protectie,are nevoie sa isi stie parintii aproape.Dar,timpul trece repede si copiii cresc,iar atunci parintii constata ca ei isi doresc libertate,din ce in ce mai multa, au nevoie sa iasa si sa exploreze locuri si lucruri noi care prezinta interes.Pentru parinti nu este usor sa lase libertate deplina copilului pentru ca simt ca altfel nu mai pot detine controlul asupra lui. In plus, apar ganduri diferite,de ingrijorare,teama de ce i s-ar putea intampla copilului,in ce anturaje ar putea intra.Este necesar sa intelegeti ca nu puteti fi “prelungirea” copilului toata viata si este bine sa ii oferiti copilului libertate treptat,ajutandu-l astfel sa devina responsabil independent.Dar pentru asta este important sa vorbiti cu copilul dumneavoastra mult si des. De cele mai multe ori,un comportament nepotrivit al copilului,ascunde o comunicare si o relationare defectuoasa intre el si parinti.Acest aspect va duce la o revolta a copilului,il va face sa nu fie sincer cu parintii,si,din nefericire,uneori aceste comportamente pot avea urmari grave.
Fara o comunicare constanta si sanatoasa cu copilul,puteti avea parte de experiente nefericite care ar putea fi evitate.
Iata cateva sugestii pentru a-i oferi libertate copilului:
- Comunicati bland si des cu copilul dumneavoastra! O relatie bazata pe comunicare eficienta va fi pilonul de baza pentru construirea increderii reciproce!
- Dati-i copilului libertate in functie de nevoile sale,treptat,asigurandu-va ca o foloseste eficient.
- Stabiliti impreuna reguli si limite pe care sa le respectati impreuna.
Este foarte important si modul in care faceti asta,nu impuneti copiilor lucruri pe care nu le pot respecta; personalizati-le astfel incat ele sa poata fi acceptate si respectate de copil.
- Explorati impreuna mediul inconjurator, mergeti pe jos, explicati-i regulile de circulatie si cat este de important sa le respecte.
- Explicati-i care sunt riscurile la care se expune daca nu se respecta limitele si regulile.
- Asigurati-va ca stie care este adresa locuintei,numele sau si al parintilor,un numar de telefon sau/si o persoana de contact.
- Invatati copilul sa nu vorbeasca sau sa intre in contact cu persoane straine oricat de amabile ar parea acestea!
- Este esential sa stiti permanent unde este,cu cine este si care este ora la care va reveni! Daca aveti o relatie bazata pe comunicare si incredere copilul va fi sincer!
Copiii au nevoie de libertate,dar e nevoie sa invete sa fie responsabili, iar dumneavoastra, ca parinti, ii puteti invata ce este responsabilitatea si de ce este ea importanta prin exemplul propriu! Responsabilizati copiii cu sarcini adaptate varstei lor si incercati sa nu aveti de la ei pretentii exagerate! Daca pretentiile parintilor sunt exagerate si nu sunt insotite de argumente si exemple,atunci copilul va reactiona negativ.
Comunicarea blanda,iubirea neconditionata,ascultarea copilului reprezinta elemente cheie in dezvoltarea armonioasa a copilului.
Sa va fie cu folos!
Profesor consilier scolar, Rosca Lavinia
Parfum cu miros de...consiliere Ep.26
Parfum cu miros de...consiliere Ep.26
Hristos a inviat! Bine v-am regasit,dragi parinti!
Pandemia pricinuita de noul coronavirus,ne da tuturor o stare de epuizare fizica,psihica si emotionala.Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de sindrom burnout si este provocat de stresul prelungit.Ajungem asadar la ceea ce numim epuizare emotionala pentru ca viata noastra a fost data peste cap. Suntem mai irascibili,mai tristi, mai nemultumiti,incapabili sa ne recastigam controlul asupra propriei vieti.Sentimentul de neputinta si starea de anxietate sunt intretinute de faptul ca nu avem controlul asupra a ceea ce urmeaza sa se intample, ca nu putem sa ne facem planuri pe termen lung.Pentru ca fiecare dintre noi este o persoana unica,traim stresul in mod diferit, iar evenimentele care pot duce la aceasta epuizare in relatiile cu cei din jur sunt foarte variate.Sursele de frustrare sunt diferite,printre acestea numarandu-se:
- Lipsa resurselor materiale
- Lipsa atentiei din partea celor dragi
- Lipsa socializarii si rutinei zilnice
- Certurile, discutiile aprinse cu cei din jur,etc.
Iata cum putem recunoaste primele semne ale acestui impact emotional (burnout emotional):
-simtim ca nu mai avem control asupra unui anumit aspect din viata noastra sau asupra a tot ceea ce ni se intampla;
-ne simtim blocati,fara solutii,intr-o anumita situatie,avand un sentiment de neputinta si neajutorare;
-ne simtim lipsiti de energie si de motivatie in a ne indeplini responsabilitatile;
-starea de epuizare ne poate impiedica sa facem fata activitatilor zilnice;
-ne retragem tot mai mult din relatiile cu familia si prietenii si refuzam sa vorbim cu ceilalti, preferand singuratatea;
-avem o stare inexplicabila de nervozitate si iritabilitate.
Ce e de facut in astfel de situatii?
In primul rand este necesar sa fim atenti la propriile nevoi si sa nu ne neglijam.Apoi,este indicat sa nu abandonam proiectele si scopurile personale deoarece este foarte bine daca reusim sa pastram un echilibru ca sa putem depasi astfel aceasta perioada grea. Cel mai dificil in aceasta perioada este sa acceptam ca nu avem nici o putere asupra evolutiei acestei pandemii,dar este absolut necesar sa fim pozitivi si sa ne concentram asupra lucrurilor frumoase.Acceptarea ne va ajuta sa ne eliberam de povara vinei si sa depasim acest sentiment.
Nota bene: Sa incercam sa fim intelegatori cu noi si cu cei din jurul nostru.Sa incercam sa ne acceptam asa cum suntem: cu emotiile negative, precum frustrarea sau furia.Ele sunt normale si este in regula sa le acceptam si sa le intelegem.
Cu drag, profesor psiholog scolar,Rosca Lavinia 
ANUNȚ OCUPAREA UNUI POST VACANT DE ÎNGRIJITOR
Bine ati venit pe site-ul oficial al Școlii Mihai Viteazul!
Vezi informatii despre scoala noastra la linkul de mai jos.
Mai mult...
