Articole recenteUltimele articole
Director
Parfum cu miros de...consiliere Ep.10
Parfum cu miros de…consiliere
Ep.10
Temele pentru acasa -calvar pentru parinti si copii deopotriva
Buna ziua,dragi parinti! Pentru ca ne aflam intr-o situatie delicata avand in vedere pandemia declarata de OMS cu privire la coronavirus, este bine sa incercam sa ne protejam cat mai bine.
Asta inseamna sa tinem copiii in casa pentru mai mult timp si sa evitam locurile aglomerate.Pentru ca s-a trecut din nou pe cursurile online,ar fi bine sa nu-i uitam pe cei mici in fata televizorului tot timpul,neglijandu-si astfel obligatiile scolare.
Educatia nu se face doar la scoala, ci si acasa.Asadar, pentru ca sunt convinsa ca au teme pentru acasa,m-am gandit sa dezbatem putin acest subiect: cand si de ce devin temele un calvar pentru copii,dar si pentru parinti.Desi sunt voci care afirma ca temele nu sunt necesare pentru ca ar pune presiune prea mare pe copil,sunt si specialisti in educatie care sustin beneficiile temelor,printre care si faptul ca ii ajuta pe copii sa-si fixeze informatiile invatate la clasa si ca ii pregatesc pentru o autonomizare a procesului de invatare. Mai mult decat atat, consider ca temele pentru acasa il responsabilizeaza pe copil.
Dar temele pentru acasa ajung sa fie o provocare pentru copii si chiar pentru parinti. Este o sarcina care presupune responsabilizare,renuntarea la joc si relaxare in favoarea executarii unor sarcini ce solicita concentrarea atentiei,rabdare,intelegere,memorare. Copiii au nevoie sa inteleaga ca facutul temelor reprezinta o regula care trebuie respectata, iar incalcarea acestei reguli poate atrage dupa sine o consecinta.
Pentru a dezvolta o rutina din facutul temelor,copiii au nevoie de sprijin. Asa cum v-ati sprijinit copiii inca de mici sa exerseze imbracatul,incaltatul,spalatul pe dinti,tot la fel procedam si in ceea ce priveste facutul temelor.
Este necesar sa-i amintim copilului ca are o tema de facut si sa-l sprijinim sa o realizeze.Atunci cand regula devine o rutina, se transforma intr-un comportament automat si nu mai este nevoie sa ii amintim copilului zilnic.Dar,asta poate dura chiar luni de zile, deci, fiti perseverenti! Multi dintre copii abia spre clasa a II-a sau a III-a reusesc sa-si finalizeze singuri temele, fiind sprijiniti doar daca au dificultati de intelegere a cerintelor temei.
Este de ajutor pentru copil sa ii validam emotiile de disconfort asociate acestor noi cerinte,spunandu-i ceva asemanator cu: “Da,observ ca iti pare dificil sa realizezi aceasta activitate.Inteleg ca vrei sa te mai joci.Insa este necesar sa faci aceasta tema, pentru a fi mai bine pregatit la scoala.Ulterior, te vei putea juca din nou.”
Iata si alte sugestii menite sa va ajute:
- stabiliti un program clar pentru teme;
- faceti impreuna cu copilul un plan de teme;
- creati un ambient prietenos pentru realizarea temelor;
- Explicati-le ca este bine sa-si faca temele in liniste, departe de factorii perturbatori (tv,telefon,etc.);
- motivati copilul prin acordarea de recompense (laudati-l,imbratisati-l,oferiti-i ceva dulce);
- monitorizati activitatea copilului;
- fiti un exemplu pozitiv (aratati-i ca si dumneavoastra aveti “teme” precum: menajul casei,stabilirea bugetului,respectarea responsabilitatilor de la munca);
- ajuatati-l cand are nevoie.
Va doresc succes si va reamintesc sa respectati regulile pentru a pastra distanta la infectarea cu coronavirus.Evitati spatiile aglomerate si pastrati o igiena stricta! Este momentul sa petreceti timp cu copiii dumneavoastra si calitativ si cantitativ 😊!
Cu drag,
Prof.consilier scolar,Rosca Lavinia
Parfum cu miros de...consiliere Ep.9
Parfum cu aroma de…consiliere
Ep.9 (Despre copii care se tem de greseli)
Buna ziua,dragi parinti! Trecem printr-o perioada foarte dificila si cum suntem responsabili,sstam acasa.
Dar,timpul incepe sa treaca greu si nu mai stim ce sa facem in casa,ce activitati sa mai desfasuram.M-am gandit sa va scriu mai jos o poveste terapeutica si va indemn sa o cititi copiilor dumneavoastra,dar sa ii lasati pe ei sa descopere finalul. Este o poveste din care aveti de invatat dumneavoastra in primul rand, dar si copiii.
Spor la deslusit metafore….
Copilul care nu stia ce sa faca..
“A fost odata un baiat care locuia cu mama sa.El si mama sa erau amandoi saraci si nu avea un tata dar nu imi amintesc sa fi stiut vreodata motivul.Toata viata sa acest baiat facuse ceea ce mama sa ii spusese si nu invatase niciodata cu adevarat sa-si foloseasca propria minte.La prima vedere,poate foarte multi parinti ar fi incantati sa aiba asa un copil de ascultator,insa asa cum vom vedea,acest lucru poate sa nu fie intotdeauna de ajutor.
Exact de ce acest baiat nu gandea pentru el nu stiu.Putem sa incercam sa ghicim, ca de exemplu sa presupunem ca mama sa gandise intotdeauna si pentru el,sau se poate sa fi fost prea speriat sa gandeasca singur,ori e posibil sa-l fi paralizat gandul ca ar putea face greseli,sau se poate sa fi fost pur si simplu mai usor sa faca ceea ce I se spunea ori poate nu a putut fi deranjat sa gandeasca singur. Ar putea fi foarte multe motive dar oricare ar fi fost acestea,aceasta era situatia la momentul povestii noastre.Pentru ca nu aveau prea multi bani,,mama sa avea nevoie ca el sa munceasca pentru a o ajuta la plata chiriei si hranei.In fiecare zi dupa scoala si la sfarsit de saptamana pleca prin localitate cautandu-si ceva de lucru.
Intr-o zi de luni si-a gasit de lucru la un depozit de constructii la aranjarea unor saci de ciment.A fost greu dar era bine dezvoltat pentru varsta sa si la sfarsit a primit 50 de lei pentru eforturile sale.Cum mergea spre casa cu banii in mana i-a scapat si vantul i-a luat repede,inainte ca el sa aiba ocazia sa-I prinda.Cand a ajuns acasa si a povestit mamei sale ce s-a intamplat ea l-a dojenit: “of,mai baiete!”,a spus ea “trebuia sa-I pui in buzunar”.”Promit ca data viitoare voi face cum spui tu” a raspuns baiatul.
Marti el a gasit de lucru la magazinul de alimente.Era mult mai usor decat sa aranjeze saci de ciment dar nici recompensa nu a mai fost asa de mare.La sfarsitul zilei vanzatorul i-a dat o cutie de ciocolata pentru eforturile sale.Amintindu-si ce promisese mamei sale a parcurs lungul drum pana acasa.Cand a scos cutia din buzunar pentru a o arata mamei sale,ciocolata se topise.Din nou,mama sa l-a certat: “Mai baiete, trebuia sa aduci ciocolata intr-o punga””.”Imi pare rau mama”,si-a cerut scuze baiatul “imi voi aminti data viitoare sa fac ce spui”.
Miercuri a primit o slujba intr-un magazin de animale.I-a placut sa aiba grija de animale,iar proprietarul,vazand acest lucru,i-a rasplatit eforturile darunindu-I o pisica.Amintindu-si ce ii spusese mama sa,baiatul a pus pisica intr-o punga si a inceput sa mearga catre casa insa pisica s-a catarat rapid afara din punga si a fugit.Cand i-a spus mamei sale povestea,aceasta l-a certat din nou:”Copil caraghios ce esti,trebuia sa ii legi o sfoara in jurul gatului si sa o plimbi dupa tine”.Din nou baiatul si-a cerut scuze zicand:”Imi voi aminti data viitoare sa fac ce spui”.Ei bine,joi si-a gasit de lucru la un macelar.Cand si-a terminat treaba macelarul i-a dat un picior de vita.Baiatul s-a gabdit ca mama sa va fi incantata de eforturile sale,si,facand ce ii spusese sa faca,a legat o sfoara in jurul darului primit pentru munca sa si l-a tarat pana acasa.Acasa pana la el au mers si toti cainii din imprejurimi,muscand cate o bucata din carnea proaspata.Cand a ajuns acasa nu mai avea decat un os.Mama sa, care incepuse sa isi piarda rabdarea,l-a certat din nou: “Baiat caraghios ce esti,trebuia sa o porti pe umar”.Inca o data copilul si-a cerut scuze si a promis ca data viitoare va face cum spune ea.
Vineri nu mai era de lucru in oras asa ca a ajuns sa lucreze la o ferma dintr-un sat din imprejurimi.La sfarsitul zilei,taranul i-a dat un magarus batran pentru eforturile sale.
Amintindu-si ce ii spusese mama sa a incercat sa ridice magarusul pe umerii sai dar a descoperit ca este prea greu pentru puterile sale.Vazand ca nu se poate asa,a incercat sa-si aminteasca celelalte indrumari: “pune-l in buzunar” spusese mama sa intr-una din zile,dar magarusul era prea mare si nu incapea.”Pune-l intr-o punga” spusese mama sa in alta zi dar cum nu incapea in buzunar,nu ar fi avut cum sa incapa nici intr-o punga.Chiar daca ar fi reusit,isi amintea cum fugise pisica si nu dorea sa o dezamageasca pe mama sa din nou in felul acesla.Poate ca se putea sa il lege cu o sfoara si sa il conduca asa pana acasa.Cu siguranta,cainii nu ar fi muscat magarul asa cum facusera cu piciorul de vita.Dar magarusul si-a infipt picioarele in pamant,incapatanat ca un catar, si a refuzat sa se miste.Baiatul nu stia ce sa faca.Toate sfaturile primite de la mama sa nu il ajutau.Nimic din ceea ce ii spusese ea nu putea sa il ajute in situatia in care se gasea acum.”
Ce crezi ca a facut?Cum crezi ca ar putea rezolva problema sa? Daca ai fi in locul lui ce ai face ca sa duci magarusul acasa?Si ce crezi ca ar putea invata baiatul din situatia in care este si ii va fi util in viitor?
Adaptat dupa 101 Healing Stories for Kids and Teens de G. W. Burns
Cu drag,
profesor psiholog scolar,Rosca Lavinia
Parfum cu miros de...consiliere Ep.7
Ep.7
Buna ziua,dragi parinti!
Cat timp petrece copilul dumneavoastra pe internet?Stiti pe ce siteuri navigheaza?Are retele de socializare?
Aceasta este tema pe care o abordez saptamana aceasta.
Accesul la un smartphone este acum la indemana majoritatii.S-a creat chiar,un fel de competitie,atat intre copii,dar si intre parinti:cine are telefon mai inteligent,mai scump,mai…Sunt de acord ca este un mijloc care le ofera parintilor un confort emotional pentru ca in felul acesta stiu unde si ce face copilul lor.Insa telefonul vine la pachet cu accesul la internet,posibilitatea de a-si face retele de socializare,etc.
Paradoxal,ceea ce credem ca este un ajutor nepretuit,se poate lesne transforma intr-un real pericol.
Adolescentii sunt la varsta la care considera ca detin adevarul absolut si ca “mie nu mi se poate intampla”.
Pentru a evita situatii periculoase,comunicarea parinte-copil este esentiala.
Voi incerca sa va expun mai jos,cateva ponturi care sa va ajute sa-I invatati pe copii cum sa se fereasca de “dusmanul nevazut”:
- Invatati-I pe copii regulile de baza.Exemplu:sa stie ca orice distribuire sau postare pe internet ramane acolo pentru totdeauna si ca nimic nu ramane 100% privat.
- Atentionati-I sa fie atenti cu informatiile personale.Exemplu: faceti o lista cu informatiile pentru care ar fi bine sa ceara permisiunea ca sa le posteze.
- Protectia parolelor si modul lor de utilizare.La varste fragede,copiii incep sa-si creeze propriile conturi de e-mail.Parintii ar trebui sa-si sfatuiasca copiii atunci cand aleg o parola,astfel incat sa nu fie cu usurinta compromisa.
- Impunerea unor limite privind utilizarea retelelor sociale si a altor site-uri.Copiii isi petrec o mare parte din timp pe retelele sociale,de aceea este bine ca parintii sa negocieze cu ei un timp limitat de navigare pe internet.
- Stabiliti avantajele si dezavantajele internetului.
- Realizati o lista cu site-urile sigure pe care pot naviga copiii.
- Atentie la jocurile pe care le au pe laptop sau in telefon!Verificati daca sunt sigure si mai ales,non-violente!
Sigur ca nu putem sa le interzicem copiilor totul,din dorinta de a-I proteja,dar putem sa ii urmarim si sa fim atenti la schimbarile de comportament:daca sta mai mult singur,nu iese afara sa socializeze,devine nervos,agitat,ii scad performantele scolare-acestea sunt semnale de alarma ca ceva nu este in regula cu el.
Sugestia mea este sa nu mergeti pe premisa “Lasa ca isi revine el”,nu este o solutie!Stati de vorba cu el si daca e nevoie,apelati la un specialist!
Sa va fie de folos!
Profesor psiholog scolar,Rosca Lavinia
Parfum cu miros de...consiliere Ep.6
Ep.6
Buna ziua,dragi parinti!
In episodul de azi,vreau sa aduc in atentia dumneavoastra un subiect des intalnit la parinti: hiperprotectia parentala!
Asadar,cat de protectori suntem si care sunt limitele protectiei fata de copii?
Desi poate parea a fi modul ideal de a creste un copil,hiperprotectia parentala creeaza adulti nesiguri si exagerat de perfectionisti.Parintii hiperprotectori sunt cei care acorda o atentie exagerata copilului,ajungand pana in situatiile in care nu il lasa pe copil sa faca nimic fara a trece de “ochiul vigilent” al lor.
Ideal ar fi sa ne ajutam copiii sa se dezvolte ca indivizi fara a depasi anumite limite si fara a cadea in ceea ce numim “toxicitate emotionala”,deoarece scopul nostru este sa crestem un adult responsabil,capabil sa ia propriile decizii.
Parintii hiperprotectori cresc copii care devin anxiosi si nefericiti.Mai mult decat atat, ei se cred parinti perfecti si nu vor tolera nici o greseala,vor sa creasca adulti responsabili,imuni greselilor si esecurilor,ceea ce este imposibil.
Copiii care sunt crescuti de parinti exagerat de protectori,vor deveni dependenti de parinti,nesiguri si incapabili de a se descurca singuri.
Asadar,lasati copilul sa exploreze,sa cada,sa se murdareasca,sa exploreze mediul atat la nivel fizic,cat si emotional,fara interventia continua a vreunui adult.Pentru a deveni independent,increzator si echilibrat,este nevoie ca el sa incerce noi activitati si sa isi asume riscuri si responsabilitati pe masura varstei lui.
Hiperprotectia impiedica adaptarea copilului la viata, il arunca dintr-odata in situatii de viata cand parintii nu il mai pot proteja,in situatii nemaivazute de el,nestiind ce sa faca si cum sa reactioneze.Acest lucru se intampla pentru ca nu a avut ocazia sa invete sa se descurce singur.
Fiti alaturi de copilul dumneavoastra,sustineti-l,acordati-i incredere in propriile forte,ascultati-l,cautati sa gasiti solutii impreuna pentru problemele pe care le intampina,dar nu va transformati in prelungirea bratelor lui!
Sa va fie de folos!
Profesor consilier scolar,Rosca Lavinia
Bine ati venit pe site-ul oficial al Școlii Mihai Viteazul!
Vezi informatii despre scoala noastra la linkul de mai jos.
Mai mult...
